Dr. Steluța Boroghină -Lipsa Poftei De Mâncare La Copii

august 03, 2021
Lipsa Poftei De Mâncare La Copii
<a href="https://www.kilostopjunior.ro/author/steluta-borghina/" target="_self">Dr. Steluta Borghina</a>

Dr. Steluta Borghina

Medic Primar Pediatru si Gastroenterolog Pediatru "Experiența de 20 de ani nemijlocită în afecțiuni de nutriție ale copilului m-a determinat să am o altă abordare a problematicii medicale și să înțeleg importanța nutriției în patologia abordată. Alături de nutriția terapeutică, în ultimiii ani mi-am extins preocupările atingând noi arii de interes precum studiul microbiomului, afecțiunile alergologice ale tractului digestiv și mai nou endocrinologia pediatrică pentru studiul cărora mi-am dedicat perioada cea mai recentă."

Lipsa poftei de mâncare (inapetența) la copii – cum o definim?

Pierderea apetitului reprezintă lipsa dorinței de a mânca sau absența foamei. În acest caz, copilul fie refuză mâncarea, fie ia doar câteva înghițituri. Tulburarea este mai frecventă în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 2 și 6 ani. Substantivul „inapetenţă” provine din limba franceză, „inappétence”, şi reprezintă lipsa poftei de mâncare, întâlnită în multe boli infecțioase, digestive, carențiale, cronice. Trebuie făcută diferența dintre “inapetența” și „anorexia psihogenă”; aceasta din urmă desemnează repulsia faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare şi apare cel mai frecvent la adolescentele obsedate de greutatea corporală (aprox. 80%). În creier, la nivelul hipotalamusului, există centrul foamei şi centrul saţietăţii, ambele dirijând comportamentul alimentar al omului. Senzaţia de foame apare atunci când stomacul este gol (din cauza creşterii nivelului de acid din stomac), ca şi atunci când scade nivelul glicemiei şi al acizilor graşi esenţiali în sânge. Senzaţia de saţietate apare atunici când aceste nevoi sunt satisfăcute.

Dacă reglarea apetitului este normală, se poate observa o corelaţie între nevoia de a mânca, nevoile energetice și nevoile de creştere ale copilului. Inapetenţa apare atunci când acest echilibru este tulburat, iar urmările rapide pot fi: scăderea în greutate şi ulterior, stagnarea creşterii. Știind că nevoile fiecărui organism sunt variabile, putem înțelege că există copii care, fiziologic, mănâncă mai mult (copilul liniştit, care nu efectuează activităţi intense fizice şi/sau psihice) şi copii care manâncă mai puţin (copilul activ, vioi, care activitate fizică şi/sau psihică intensă, datorită intensificării metabolismului, ceea ce duce la creşterea nivelului glicemiei).

Apetitul suferă modificări de la o zi la alta, precum şi de la sezon la sezon. Frecvenţa perioadelor de inapetenţă creşte, de regulă, în sezonul rece, din cauza creşterii frecvenţei de apariţie a bolilor respiratorii acute şi nu numai. Primăvara creşte numărul persoanelor afectate de anemiile carenţiale, care include în categoria manifestărilor clinice şi lipsa poftei de mâncare. În sezonul cald poate apărea, de asemenea, o diminuare a apetitului, însă, de cele mai multe ori, aceasta se asociază cu  aportul crescut de lichide,  ce apare din cauza  pierderilor masive de apă.

Cum evaluăm apetitul copilului?

În general aprecierea hrănirii este relativă și subiectivă. Toate mamele vor să știe cât trebuie să mănânce copilul pentru vârsta lui. Nu există cantități fixe pentru vârstă  sau greutate corporală. Aceste baremuri împiedică de fapt, satisfacerea sau validarea opțiunilor copilului și deturnează atenția de la scopul principal al hrănirii- creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului.

Cel mai bun indicator al stării de sănătate este evaluarea statusului de dezvoltare al copilului. Curba estimativă de creștere/vârstă pe care o găsiți în cărți și pe net. Trebuie luată ca reper general, deoarece ea este doar o valoare statistică.  Ar fi de preferat ca aprecierea eficienței procesului de hrănire a copilului în creștere să se extindă mult dincolo de ce dăm de mâncare, cât și când. Fiecare copil are propriul său profil fizic, zestrea sa familială și ritmul propriu de creștere, constituțional (destul de ușor de stabilit printr-o consultație cu o anamneză atent și minuțios condusă).

Ancheta alimentară este un jurnal al dietei care include tot cee ce mănâncă/bea copilul pe parcursul întregii zile).  Ea ține  cont de tranzitul intestinal și de observarea periodică a aspectului scaunului. Aceasta nu trebuie făcută permanent, ci doar pe perioade bine delimitate de timp, atunci când este necesar. Scopul anchetei alimentare este evaluarea aportului nutrițional. Ancheta alimentară, mai ales cea săptămânală, se face mai mult pentru voi, ca să știți cum să echilibrați meniul. Ea ajută la prevenirea dietelor dezechilibrate, mult mai periculoase la copil decât la adultul ce ține cure de slăbire sau mănâncă nesănătos

Care sunt cauzele inapetenței la copii?

 Cauzele inapetenţei pot fi împărţite în trei mari categorii:

a) cauzele organice – bolile infecţioase acute sau infestările parazitare (bolile diareice acute, amigdalita pultacee,faringitele, stomatita pneumonia, giardiaza, etc.), bolile infecto-contagioase eruptive (scarlatina, varicela, rubeola, rujeola, parotidita epidermică etc.), bolile cronice severe (astmul bronşic, anemia hemolitică, bolile renale, bolile cardiovasculare congenitale etc.);

b) cauzele psihologice: provenite fie din dorința copilului de a fi în centrul atenţiei fie ca urmare a faptului că protestează în faţa unei situaţii ambientale tensionate (relaţii familiale conflictuale, situaţii frustrante în colectivul de la grădiniţă, un climat afectiv deficitar);

c) cauze fiziologice: cum ar fi adesea la copilul foarte mic atunci când erup dinții, sau consumul excesiv de lichide în perioadele de căldura excesivă, chiar și afectarea florei intestinale   după consumul unor medicații de tipul: antibioticelor, imunosupresoare -mai ales cortizon, inhibitori ai acidității gastrice ) , în cazul copiilor cu reflux gastro-esofagian, vărsături frecvente; constipație; anemie carențială prin aport scăzut de fier  (frecvent întâlnită în cazul copiilor la care diversificarea nu se face corect).

 Cum obișnuim copilul să mănânce?

 Lipsa poftei de mancare la copii


Lipsa poftei de mancare la copii.

Este important să stabiliți un orar de alimentație astfel încât copilul vostru să primească o alimentație adaptată nevoilor specifice fiecărei vârste asociate cu un ritual al spălării mâinilor, sub formă de joc, pentru a creşte interesul copilului pentru activitatea în sine. De asemenea trebuie respectat un orar de repaus alternând cu activități fizice specifice fiecărei vârste care să crească apetitul.

Odată cu diversificarea copilul va ajunge la un orar al meselor care să cuprindă 3 mese principale și 2-3 gustări (cu timpul se va renunța la 1-2 gustări), cu o pauză minimă de 2,5-3 ore între mese. Nu trebuie insistat din clipă-n clipă să mănânce, deoarece aceste insistenţe îl vor face mai încăpăţânat.

Este bine să ținem cont de preferințele culinare ale copilului care să fie armonizate cu o alimentație corespunzătoare vârstei. Creează farfurii creative, colorate, care să-i trezească interesul copilului. Poți încerca să așezi ingredientele în forme de flori sau animale. Oferă-i varietate! Schimbă tipurile de alimente constant, astfel încât copilul să nu se plictisească de un anumit tip de mâncare.

Ce greșeli să eviți atunci când copilul nu are poftă de mâncare?

Consumul în exces al dulciurilor, alimentelor tip fast-food și sucurilor carbogazoase alungă foamea, atfel încât trebuiesc limitate (chiar eliminate) din rutina zilnică a copilului. E bine ca porțiile să corespundă necesităților energetice și în afara orelor de masă ar fi bine ca să nu existe alte ronțăieli. De asemenea excesul de fructe considerate foarte sănătoase, bogate în fibre și vitamine poate cauza o scădere a apetitului.

Ca regulă generală: copiii mănâncă atunci când siuația o permite împreună cu familia, într-o atmosferă de calm și relaxare, chiar dacă mănâncă singuri la masă este bine să fie supravegheați de o persoană adultă care să le țină companie, fără a se uita la TV sau tabletă și fără a îi forța să mănânce totul din farfurie. Nu faceți o problemă din cantitatea mâncată şi nici din refuzul unui aliment. Nu obligați copilul  să mănânce și nici nu îl pedepsiți pentru refuzul unui aliment sau chiar al întregii mese (durata mesei nu trebuie să depăşească 20 de minute).

Copilul nu va fi recompensat în mod special pentru că va mânca dar poate fi lăudat și antrenat în pregătirea mesei. Evitați discuțiile despre mâncare, în care copilul se poate simți rușinat sau vinovat, deoarece acestea ar putea să agraveze situația.

Nu exagerați cu suplimentele alimentare chiar dacă v-au fost prescrise de către un specialist și mai ales, nu uitați că fiecare copil are nevoile sale care trebuiesc respectate.

Când să mergem la doctor cu copilul?

Lipsa poftei de mâncare la copii nu reprezintă întotdeauna un motiv de îngrijorare. Totuși, nu trebuie trecută cu vederea de către părinți, iar cei mici trebuie evaluați în această perioadă. În cazul altor simptome precum diaree, vărsături, dureri abdominale, febră sau semne ale depresiei, este necesar să mergi cu el la un consult medical.

Dacă există refuzul general al alimentării (aici intră solide și lichide, inclusiv apă), apărut brusc, asociat cu alte simptome de boală, atunci începem să ne alarmăm că ceva nu este în regulă. Refuzul total si prelungit al alimentelor și lichidelor este un semnal de alarmă.

Dacă timp de mai multe săptămâni, constant, cronic apare refuzul hrănirii asociat obligatoriu cu scădere în greutate, atunci ne alarmăm. Anorexia, adică refuzul total și prelungit de a mânca sau bea este însoțit întotdeauna de alte stări de boală, sesizabile imediat de către orice părinte, constante în timp și care duc repede la degradarea vizibilă a stării de sănătate a copilului. Debutul unor boli severe poate fi anunțat prin inapetență cronică, alături de paloare, astenie marcată și oboseală, toate apărute insidios.

Atenție la stresul emoțional de orice fel (ex: schimbarea colectivității, regimului de viață, spitalizări frecvente, îmbolnăviri repetate, traume emoționale, accidente și traumatisme, etc.) care determină scăderea apetitului, cronic, cu apariția așa numitei anorexii nervoase, mai ales în cazul școlarilor mari și adolescenților.

Atunci când un copil prezintă o lipsă semnificativă a interesului pentru activitățile de care s-a bucurat anterior, atunci poate fi vorba inclusiv de depresie. O schimbare a obiceiurilor alimentare ar putea fi un indicator puternic al depresiei, iar solicitarea de ajutor specializat este absolut necesară. Depresia nu trebuie neglijată, deoarece poate provoca numeroase complicații, atât pe plan psihic, cât și pe plan fizic. Uneori, copiii sunt atrași de personajele de la televizor sau promovate pe alte canale mass-media și încearcă să le copieze. Astfel, copiii pot dori să se schimbe, de exemplu prin schimbarea stilului vestimentar sau prin încercarea de a slăbi. Acest lucru poate să ducă la o aversiune psihologică față de alimentație, iar cei mici pot încerca să stea cât mai mult timp fără să mănânce.

În astfel de cazuri este esențială colaborarea atât cu medical pediatru (inclusiv gastro-enterolog și nutriționist) cât și cu psihologul sau psihiatrul infantil.

 Împreună creștem o generație suplă și sănătoasă!

Pentru sfaturi personalizate și o dietă exact pe placul copilului tău, programează-l la o consultație!

Te invit să intri și pe blogul nostru în care afli informații medicale, nutriționale de la adevărați profesioniști.

 Bibliografie:

  • Possible Reasons Your Child Isn’t Eating, https://www.verywellhealth.com/what-to-do-when-your-child-is-not-eating-anything-1323965.
  • Alexander KC Leung, Valrie Marchand, Reginald S Sauve; The picky eater’: The toddler or preschooler who does not eat; NCBI, (2012).
  • Stress in childhood; Medline Plus; US National Library of Medicine.
  • Joan L Luby; Early Childhood Depression; NCBI, (2011).
  • Anorexia Nervosa in Children; Johns Hopkins Medicine.
  • Antibiotics-Side effects; National Health Service.
  • Nancy C. Andrews; Hungry Irony; NCBI, (2015).
  • Adam Easton; Intestinal worms impair child health in the Philippines; NCBI, (1999).
  • Constipation; National Health Service.
  • Silvia Scaglioni, et al.; Factors Influencing Children’s Eating Behaviours; NCBI, (2018).
  • Jillian Stansbury; Optimizing Gastric Motility; National University of Natural Medicine.
  • Kathleen Gura, and Roselle Ciccone; Drugs and Appetite An Overview of Appetite Stimulants in the Pediatric Patient; Research Gate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Distribuie acest articol:
<a href="https://www.kilostopjunior.ro/author/steluta-borghina/" target="_self">Dr. Steluta Borghina</a>

Dr. Steluta Borghina

Medic Primar Pediatru si Gastroenterolog Pediatru "Experiența de 20 de ani nemijlocită în afecțiuni de nutriție ale copilului m-a determinat să am o altă abordare a problematicii medicale și să înțeleg importanța nutriției în patologia abordată. Alături de nutriția terapeutică, în ultimiii ani mi-am extins preocupările atingând noi arii de interes precum studiul microbiomului, afecțiunile alergologice ale tractului digestiv și mai nou endocrinologia pediatrică pentru studiul cărora mi-am dedicat perioada cea mai recentă."

Știai că?

Donăm 2 lei pentru fiecare kilogram slăbit de către juniori:

luna aceasta pacienții Kilostop Junior au slăbit 214,68 kg

agsdix-fas fa-money-check-alt

până acum am donat 4594,98 lei

Fii la curent cu ultimele noutăți din nutriție!

Articole Similare